Dacă ar şti un duhovnic tânăr ce îl aşteaptă, nu ar mai spovedi în viaţa lui!

Când am început eu să mărturisesc, au venit peste mine nişte patimi, dar nu aşa… ci cu putere mare! Şi erau patimi despre care eu nici nu auzisem vreodată! Şi mă luptau cu atâta forţă încât nici nu mai dormeam nopţile.

Duhovnicii nu spun. Nu spun pentru că e descurajant pentru tineri. Nu ştie nimeni cu câtă furie este atacat un duhovnic! Când mi-amdat seama cu cine am de aface şi cât de mare este lupta, mi-am zis: şi dacă am să văd cu ochii mei un preot, sau chiar ierarh păcătuind, nu o dată, ci chiar în repetate rânduri şi tot nu-l voi judeca vreodată, când ştiu câte pătimeşte de la diavolul un duhovnic.

O singură dată în viaţă şi într-un singur punct să fie slab un duhovnic şi să vezi cu ce forţă va fi atacat prin acea slăbiciune a lui. Legiuni de draci aşteaptă o breşă la un duhovnic.

Spovedesc de şase ani, însă un an şi jumătate nu am ştiut prea bine ce e cu mine din cauza ispitelor care au venit asupra mea. Uneori mă întrebam dacă voi mai rămâne creştin, nu monah, aşa atacuri diavoleşti am avut de îndurat. Nici nu apucam bine să mă ridic dintr-o ispită că mă lovea cu alta. Ei! Atuncea de m-ar fi văzut cineva, ce ar fi zis despre mine? De asta mă doare tare mult lipsa de înţelegere şi a dragostei.

Vedeţi cum stau lucrurile? De exemplu, dacă un om îşi dă viaţa pentru ţara lui. Cum este el privit? Ca un erou, nu? Dar duhovnicul – preot de mir sau monah fiind – care se sacrifică pentru ca să salveze un suflet de la moarte, cum se numeşte el? Iar de se întâmplă să se piardă în încercarea de a salva sufletul cuiva, ce vei spune despre el? El care a “murit” ca să salveze suflete de la moarte? El de ce devine un paria şu nu un erou?

sursa:gabrieltzu.wordpress.com