PELERINAJELE ŞI OMUL MODERN. Cum s-ar cuveni de călătorit la mănăstiri?
Astăzi oamenii călătoresc mai mult ca oricând.
Dragi creştini, una din caracteristicile definitorii ale vremurilor noastre o reprezintă cu siguranţă schimbările sociale, caracterizate de rapiditate, complexitate şi totalitate, factori ce se răsfrâng asupra stilurilor de viaţă şi modelelor culturale. Astăzi suntem contemporani mai multor evenimente importante din istoria omenirii. Astăzi oamenii călătoresc mai mult ca oricând. Unii călătoresc în afara ţării, alţii preferă să călătorească prin ţară. Mobilitatea omului modern, atât de răspândită şi invadatoare, semn de vivacitate şi expresivitate subiectivă, determină un câştig în ceea ce priveşte sensibilitatea, o percepţie a unei noutăţi interioare produsă de faptul, că ne găsim pe drum, permanent în călătorie. Ea apare ca un fapt ce ne schimbă modul de gândire, de ascultare, de comunicare, de vedere şi de împărtăşire.
Omul modern, caută în călătorie un mai mare adevăr ca răspuns la întrebările existenţiale şi personale ce sălăşluiesc în profunzimea sufletului omenesc. Cu un spirit descătuşat şi liber omul este capabil să răspundă chemării adresate de Sf. Leon cel Mare (+ 461): “Trezeşte-te, omule, şi recunoaşte demnitatea naturii tale. Aminteşte-ţi că ai fost creat după chipul lui Dumnezeu; că, dacă această asemănare a fost deformată prin Adam, ea a fost însă restaurată prin Iisus Hristos.”
În pelerinaj – reguli elementare de comportament.
În ultimul timp se oraganizează tot mai multe pelerinaje la mănăstiri. Dacă în anul 1988, noi aveam doar o singură mănăstire deschisă - Mănăstirea Japca, situată la o distanţă de 10 km de orăşelul Camenca, pe malul Nistrului, - singura mănastire din Basarabia, care n-a fost desfiinţată de catre autorităţile sovietice. Astăzi, în total avem pe teritoriul Republicii Moldova, peste 4o mănăstiri şi schituri.
Până la momentul de faţă, au fost redeschise toate schiturile şi mănăstirile istorice, ba chiar mai mult, au fost înfiinţate noi schituri şi mănăstiri. Mănăstirile noastre, întemeiate în locuri pitoreşti, irepetabile, anume alese de Dumnezeu pentru închinare şi rugăciuni, au fost dintotdeauna o mare bogăţie materială a Bisericii şi o podoabă morală a poporului. De-a lungul anilor, mănăstirile au păstrat nestinsă făclia credinţei în Dumnezeu, candela conştiinţei naţionale, au fost spijinul moral al omului împovărat de grijile existenţei.
Adeseori unii creştini, se laudă că au fost la cutare mănăstire sau cutare schit, că au fost în Sfântul munte Athos, sau la Ierusalim, dar, în viaţa lor nu se vede nici o schimbare. Care este cauza, că în viaţa acestor oameni lipseşte schimbarea înspre bine?
Mai întâi de toate, mulţi creştini pornesc în pelerinaj, fără a cunoaşte regulile elementare de comportament în sfânta biserică. De aici rezultă, că înainte de a porni într-un pelerinaj, e bine să cunoşti regulile comportamentului în biserică, cât şi ţinuta vestimentară, în care se cuvine a merge la biserică. Dacă vorbim despre pelerinul originar din Basarabia, el are un mare cusur., şi anume faptul, că acesta caută partea exterioară, partea estetică, şi nu caută partea sufletului. Deci el doreşte să vadă mănăstire în eticheta vieţii moderne, mănăstire de tip sanatoriu şi nimic mai mai mult.
După ce un creştin are un început de viaţă duhovnicească în parohie, sau chiar dacă nu-l are, el venind la mănăstire, e bine să asiste măcar la o priveghere şi o sf. liturghie. Atunci când ne dăm jos la poarta unui schit sau mănăstiri, mai întâi de toate se cuvine să luăm un ghid, pentru a ne a familiariza cu trecutul şi prezentul acesteui aşezământ. Fiecare poate să solicite un sfat folositor de suflet de la duhovnicii de pe loc. De asemenea, este binevenită mărturisirea la unul din duhovnicii mănăstirii. Venind de la mănăstire, nu este bine să ascultăm muzică, să facem glume de prost gust, sau să se facă vre-un popas, pentru a organiza un chef, cum se mai întâmplă la unii adeseori.
Puţin despre exorcisme.
De mai mulţi ani la diferite mănăstiri se practică exorcismele. Foarte mulţi oameni consideră vaietele demonilor un şou sau o înscenare.Posedarea de duhul cel rău o întâlnim în relatarea evanghelică, la tânărul din ţinutul Gherghesenilor. Şi după cum în timpul Mântuitorului aşa şi în prezent din diferite cauze şi prin diferite mijloace, întâlnim oameni bolanvi sufleteşte, posedaţi de duhul cel rău.
Celor posedaţi de duhurile rele, se cuvine a se citi rugăciunile Sf. Vasile cel Mare, dar acest lucru trebuie făcut anume, într-o încăpere în care sunt prezenţi doar oameni bolnavi sufleteşte. Şi nicidecum persoane ocazioanale. Aşadar nu este binevenit pelerinii să fie prezenţi la asemenea rânduieli din simplă curiozitate, ba chiar le este contraindicat.
Monahismul, - elita spirituală a societăţii
În prezent, ne bucurăm mult de unele aşezământe monahale cu o viaţă duhovnicească deosebită. De asemenea avem şi duhovnici tineri, cu multă ştiinţă şi dragoste faţă de Dumnezeu. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre unele obşti monahale, care pot fi luate ca exemplu pentru multe mănăstiri din lumea ortodoxă.
Părintele Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă, jud. Neamţ, România, spunea că monahismul este elita societăţii şi nicidecum rămăşiţa. Şi dacă noi ne dorim o viaţă elitară, atunci trebuie să înţelegem, că elita nu este în starea materiei, ci este în stare de duh.
Pelerinajul ca nevoie stringentă a creştinului contemporan
În vremurile noastre toţi oamenii sunt, fără să vrea, contaminaţi de secularism. Îşi duc viaţa în mijlocul lumii şi nici nu pot, nici nu vor să fugă de ea. Unele din raţionamentele lor nu sunt conforme cu Evanghelia, sunt construite pe fundamente aducătoare de moarte. Experienţa pelerinajului, le este esenţială creştinilor din ziua de azi, pentru a-şi regăsi liniştea, pentru a învăţa să asculte vocea, care vine din misterul lui Dumnezeu şi pentru a deveni capabili să-i răspundă acelei voci care îi interpelează.
În concluzie, ar fi binevenit următorul gând : dacă mergem să ne odihnim la munte sau la mare, pentru relaxarea trupului, atunci de ce nu ne-am duce să ne curăţim sufleteşte pe la sfintele mănăstiri?
Cuvânt de învăţătură de părintele Severian Gheras, parohul bisericii cu hramul „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, din mun. Chişinău
